Un subiect mai negru.

Ti-ai pus vreodata intrebarea " Cum va fi clipa aceea ? " ? Cum va fi momentul in care vei inceta sa fii !?.
De ceva vreme ma framanta un subiect negru. Negru si prin definitie, negru si prin ilustrari.
Si ma framanta destul de tare incat sa ma trezesc din somn si sa raman fara aer. Gandindu-ma la acest subiect mi se opreste respiratia pur si simplu. Cine a urmarit trilogia Matrix poate tine minte urmatorul citat (Oracolul ii spune lui Neo): "Everything that has a begining has an end." - si ma intreb... what next ?
Se spune ca avem liber arbitru. Nu m-a intrebat nimeni daca eu vreau sa trec prin viata asta, daca vreau sa traiesc. Am ajuns in pozitia sa chestionez orice principiu despre divinitati sau entitati extraterestre si sa ma intreb unde si cand s-a pierdut adevarul. De-aici si ideea ca jocul "Telefonul fara fir" este o realitate dureroasa.
Cine suntem noi? Cine suntem, si incotro ne intreptam?

Un nou capitol sau "Nomadul"

Viata ca o carte. Este o analogie des intalnita si poate de aceea incerc si eu sa fac acelasi lucru acum. De catva timp am inceput un nou capitol din cartea asta numita Viata cu Silviu, m-am mutat in casa noua... de doua ori in doua saptamani.
Am fost intrebat "Ce ai ?" "Nu-ti place ?" pentru ca starile mele interioare sunt foarte vizibile dar n-am putut sa raspund... n-am stiut ce sa spun.
Si am stat singur, m-am simtit ciudat... M-am simtit aproape constrans de incaperea in care tocmai ma instalasem si desi nu sunt claustrofob, parca n-aveam loc sa ma misc.
Am spus "asta este!" si m-am culcat. M-am trezit un pic mai bine dispus si toate au inceput parca sa se puna in miscare, si mi-am spus hai sa incerc. Eram singur - parea un nou inceput. Asta pana cand intr-o seara mi-a facut cu ochiul o sticla de whisky. M-am apucat sa mananc si am baut un pahar, am mai baut un pahar cu tatal meu inainte, am pornit calculatorul si am inceput sa vorbesc cu toata lumea. Cum se termina paharul ma duceam sa imi torn inca unul. M-am gandit ca, decat sa las sticla la rece si sa fac 3 pasi pana la frigider prefer sa stau sub plapuma si sa am si sticla aproape. Zis si facut, am scos sticla de la rece si am incepus sa beau pahar dupa pahar pana cand incepusem sa nu mai scriu normal pe tastatura. Degetele nu ma mai ascultau. Capul meu parca nu mai avea frane, se misca dintr-o parte intr-alta fara sa-l pot stapani. Am cedat somnului cateva minute mai tarziu, dupa multe cuvinte ratate in conversatiile anterioare pe care nu mi le mai aduc aminte decat vag. Stiu ca la un moment dat cineva mi-a dat o poza si mi-a spus ca ar trebui sa ne intalnim... Nu cunosc persoana in cauza.
Au urmat cateva clipe in care credeam ca stomacul meu se chinuie sa iasa afara cu tot cu mancarea de mai devreme.
A doua zi dimineata ma trezesc cu aceeasi senzatie si incerc sa o stapanesc. Deschid calculatorul si incerc sa caut remedii pentru mahmureala. EXISTA chiar un forum pentru asa ceva.
Spuneau acolo ceva de zeama de varza ( n-aveam ), aspirina ( n-aveam ) milkshake de banane ( aveam lapte... ) si miere ( aveam Finetti ). Am incercat un castravete, am luat o gura si parca mai rau imi era, si am recurs la lapte si Finetti. Mi-a parut atat de bine incat papilele gustative nu stiau cum sa-mi multumeasca atunci cand stomacul a incercat din nou sa iasa afara.
Ma culc din nou, in ideea ca o sa treaca. La scurt timp dupa ce am pus capul pe perna aud batai in usa, si clanta apasata - ma ridic buimac, ma gandesc ca e cineva care totusi stie cine sta acolo. Imi iau o pereche de pantaloni pe mine si ma indrept spre usa. Pe vizor nu se vedeau decat niste umbre, lumina era prea slaba pe hol.
Deschid usa - 3 siluete ma salutau de parca i-as fi cunoscut, unul dintre ei da sa intre inauntru.
"Probabil ca el este."- imi zic in gand. Asa era, acesta era colegul meu de garsoniera. A intrat zambind in casa deci parea sa fie un lucru bun. Urma sa aflu ca nu este chiar asa de cizelat incat sa-l consider un "coleg de camera bun", fapt ce m-a determinat ulterior sa caut alte alternative.

Mi s-a spus "Nomadul" acum cativa ani. Daca stau bine sa ma gandesc am schimbat locuinta nu mai putin de 8 ori pana acum... Cred ca este o porecla meritata pe buna dreptate. Ma intreb cand se va schimba. De obicei sunt o persoana statornica, ma acomodez usor.

M-am mutat la putin timp dupa ce mi-am cunoscut colegul de camera, foarte putin as putea adauga. Ma gandesc ca n-ar fi fost cea mai potrivita persoana cu care as fi putut sta. Am ales varianta de 4 ( 2 cupluri ). Nu ma incanta mai mult dar exista altfel de discutii decat cele care imi ramaneau in cap atunci cand il puneam pe perna.

Am intrat in hora... Joc.

Breathe me...

the kind of light I'm letting in makes me breathe, originally uploaded by Yives.

It's stuck... S-a infipt in mintea mea precum un cui si nu vrea deloc sa mai iasa. O ascult fara oprire... Nu gasesc un motiv logic... pur si simplu o ascult

Simturi...

Este 7... Dimineata asta e diferita. O veche ( abia descoperita de mine) melodie imi mangaie urechile si parca imi cea care o canta imi sopteste mie ceea ce rosteste. Sunt soapte ce spun INSPIRA-MA... ( "Sia - Breathe me" - se numeste piesa din 2004.) Intr-o oarecare masura, este nemaipomenit de potrivita in context...

Vroiam sa scriu de foarte mult timp acest blog. Este legat de... mirosuri. Mirosul unei dimineti umede, mirosul ierbii proaspat taiate, mirosul ploii ce curge pe ferestre si-ti aduce aminte de... cineva adanc infipt undeva in strafundul inimii tale, cineva pe care nu poti sa-l uiti. Nu-l constientizezi. E ca si cum n-ar fi existat. Si totusi ploua... si acel cineva prinde viata de parca atunci se intampla totul pentru prima oara... Si-ti aduci aminte cum era, cum te tinea de mana...

Nu s-a mai intamplat de mult sa ma "lovesc" de un astfel de cineva. Stau intr-o mare de nesiguranta si parca ma dizolv...

Incercari peste incercari... Mai egoist ca niciodata...

Cersetori...

Fiecare in drumul lui este izbit de imagini cateodata dezolante. Cersetori. Oameni pentru care viata nu are un sens precis si doar se desfasoara inaintea lor cu fiecare zi ce trece. Nu exista viitor, si daca exista, el inseamna cel mult maine. Acesti oameni iti sunt decor poate in peisajul cotidian, iti par simpli rapusi de destin, invinsi de viata. Pe cat de egali iti par la prima vedere ei se impart in doua categorii.
Prima categorie ar fi cersetorii reali. Cei care chiar au cazut de undeva, nu neaparat de sus. Pentru ei orice ajutor este mai mult decat bine-venit. Cu orice i-ai ajuta iti sunt recunoscatori. Au nevoie doar de sansa sa se ridice si... ar face-o.
A doua categorie ar fi cersetorii profitori. Sunt acei cersetori care, desi apti de a presta orice munca dar prefera sa nu faca nimic si sa primeasca. Sunt profitori pentru ca desi viata i-a lovit intr-o oarecare masura, ei profita de pe urma acestui handicap. Pe langa suma pe care statul este obligat sa o acorde persoanelor cu handicap, acestia profita de bunavointa fiecaruia si... "fura" banii pe care tu, eu, sau oricine altcineva ii muncim... Chiar astazi am fost "martor" al unui mic incident in metrou.
Un batran cu barba lunga si hainele murdare cerea bani spunand ca are nevoie fiind neputincios sa ii adune prin alte scopuri.
Incidentul s-a ivit in momentul in care din celalalt capat al vagonului a aparut un individ, si el in varsta, care s-a luat de respectivul batran legandu-se de faptul ca ar putea si el sa faca la fel. Tipul era putin mai mult baut, ceea ce, probabil, i-a dat curaj. Batranul s-a retras si a incercat sa mai ceara, "fugind" practic de huiduielile care ii erau adresate. Nu a coborat bine batranul ca s-a si urcat alt cersetor. Pe acesta il stiu de foarte mult timp, l-am intalnit de foarte multe ori in calatoriile cu RATB sau METROREX mai nou. Prezenta lui este chiar enervanta, cel putin pentru mine. Am ajuns intr-o stare in care nu pot sa-l suport.
Probabil te intrebi de ce ? La fel cum si pustoaica/pustiul cu acordeonul stie o singura melodie asa si el stie o singura poezie pe care o repeta la nesfarsit de cel putin 2 ani de zile, cum ca tatal sau s-a sinucis lasandu-l pe el si pe maica-sa cu inca cativa frati sa traiasca cu un salariu de 250 RON. O aberatie mai mare ca asta chiar nu am auzit. Nici daca te-ai duce la sapat de santuri nu ai lua atat.
Fapt ce, pe zi ce trece urasc din ce in ce mai mult cersetorii. Si totusi... Ce inseamna cersitul ?
Sa ceri ceva pentru care nu ai facut nimic sa-l meriti ? Daca este asa... Nu suntem toti niste cersetori ? Fie ca cersim o prima, o marire de salariu fie ca... cersim sentimente toti suntem cersetori. Si te gandesti...
Ce ma face pe mine diferit fata de celalalt cersetor ?

Patriotism

Era 1 Decembrie, vantul era absent, in schimb frigul isi facea simtita prezenta patrunzand prin haine ca si cum nici n-ar fi existat. Eram pe la Piata Romana, am fost sa vedem luminitele. Foarte frumoase desi cam prea albastre, fapt datorat si integrarii in Uniunea Europeana. Mergand spre Universitate, o mare de oameni era in fata Teatrului National Bucuresti. Se auzeau acorduri fine sau mai putin fine ale unor formatii consacrate sau mai putin consacrate. In momentul in care am ajuns in fata teatrului, ne-am contopit intr-un fel cu multimea desi noi ne-am continuat drumul.Cred ca RO-Mania isi terminase ultimul cantec in acea seara. Destui curiosi se adunasera, nu neaparat sa-i vada pe cantareti dar era un bun motiv sa iesi din casa si sa-ti revezi prietenii. Ciudat mi s-a parut sa vad totusi foarte multi "rockeri". Spectacolul nu parea sa fie pe placul lor, dar asta din punctul meu de vedere.Cineva a preluat cuvantul la un moment-dat si a inceput sa instige multimea.Romania, la 1 ianuarie intra in Uniunea ... ?! Strigati cu mine, RO....... Mie ca roman mi se pare oarecum absurd desi nici eu nu ma simt patriot, deloc as putea spune, dar imi place sa ma simt un caz aparte. Problema e ca din, probabil 500 - 1000 de persoane prezente la acel concert cred ca doar 100 ar fi putut raspunde sinceri la acele " provocari scenice". Ce inseamna patriotismul defapt ?Cred ca eram in clasa a X-a cand dirigintele meu m-a intrebat, bine inteles intr-o ora de dirigentie, care ar fi raspunsul meu la celebrul dicton latin: Ubi bene ibi patria. N-am stiu ce sa-i spun atunci, desi cred ca i-as fi raspuns ce i-as raspunde acum. Da. Acolo unde e bine... acolo e patria. Tinerii emigreaza, ca si pasarile migratoare migrand spre locuri mai bune, locuri prielnice, toti vrem o viata mai buna, toti ne dorim altceva chiar daca multi nu recunosc. Si la urma urmei, avem dreptate cand spunem din senin, "mi-as dori sa plec sa scap de-aici" Avem destule exemple si, nu stiu daca din pacate sau din fericire, sunt televizate. Vedem cum suntem dusi de nas, si totusi nu putem face nimic. NU poti spune TU: " Azi ma voi duce si voi rezolva problema". Nimeni nu te-ar baga in seama, pentru ca nu contezi... NU CONTEZI IN TARA TA. Si atunci de ce ai apara-o ? . Va las sa va intrebati si sa va raspundeti singuri. CE INSEAMNA PATRIOTISM ? si... DE CE TI-AI DA VAIA PENTRU TARA CAND TARA NU ITI DA "DREPTUL LA VIATA(normala)"Singurul lucru asupra caruia reflectez este... Daca cersetorii pe care-i intalnesti pe strada la colturi au ceva de zis sa MA SUSTINA sau sa MA CRITICE...

Invelisuri...

De multe ori m-am uitat in urma si nu ma recunosc. Prea multe stari, prea multe situatii prin care am trecut. Cum ai putea sa ramai la fel ? Sa-ti pastrezi forma mergand nu cu, ci impotriva vantului... sa nu uiti CUM sa sau mai ales SA iubesti... M-am simtit inapt... citind niste randuri printre care intrezaream lacrimi. Parca spatiile-mi sopteau umple-ne cu prezenta ta si eu eram de piatra.


Parca fiecare perioada de timp ma slefuieste ca pe un diamant ce inca nu si-a insusit forma finala si simt ca ma pierd cu fiecare perioada ce spintec mergand brat la brat cu timpul. Au fost vremuri cand credeam ceea ce spuneam, iar un simplu te iubesc ma facea sa zbor si asta atunci cand il spuneam. Nu m-am auzit de mult timp spunand asta. Parca si-a pierdut sensul.

Onion Boy. Asa i-a spus magarusul ( Eddie Murphy ) lui Shrek ( Mike Myers ) in primul film Shrek. Cam asa sunt si eu. Invelisuri peste invelisuri, straturi peste straturi... Nu sunt un maestru. Sun pur si simplu un om ce isi intersecteaza destinul din cand in cand. Sunt un nomad. Un nomad in planul vast al iubirii si, la fel ca nomazii de odinioara, nici eu nu-mi pot gasi locul destinat sau predestinat daca exista asa ceva. Nu stiu cum au fost nomazii de atunci totusi. Nu stiu ce ii determina sa plece sa caute altceva, alt loc in care sa se stabileasca, dar eu caut probabil negasibilul.

"Te schimbi dupa cum bate vantul". NU. Tocmai asta e problema ca eu ma schimb chiar impotriva lui. Problema e ca ma schimb si ca si lupul ce isi schimba parul sau ca serpii ce naparlesc schimbandu-si pielea ma schimb si eu dar nu vad transformandu-ma din larva in fluture ci, intr-un fel, invers... din frumos in urat.

Speranta

Mami, cumpara-mi si mie ceva nu doar mosul. Am auzit un copil spunand asta trecand pe langa el si mama lui. Era suparat pentru ca mama i-a promis ca mosul o sa vina incarcat cu jucarii si ca trebuie sa astepte pana atunci ca sa primeasca ceva.

De ce i-ai spune unui copil sa astepte cadouri de la un strain doar ca sa perpetuezi o traditie care intr-un final se sfarseste dezamagitor?
Nu a venit mosul anul acesta. Si parca ti se rupe inima imaginandu-ti un copil spunand asta.

Asteapta cu nerabdare la fereastra inzapezita sa-l vada venind. Inaintand in varsta imaginea din minte i se indeparteaza devenind in final cel care imprastie speranta.

Hrana pentru suflet. Speranta, fie ea chiar si falsa ne alimenteaza. Nu stiu cand sau de ce, cine l-a nascocit, sau ce a avut de castigat de pe urma lui, dar existenta mitica ne-a miscat pe fiecare. Mos Craciun-Personaj de poveste. Ce mi se pare putin blasfemic este ideea de coincidenta a sosirii lui pentru a imparti cadouri si venirea pe lume a lui Iisus desi nici ziua aceea nu imi pare veridica. Unii spun ca existenta lui a initiat atunci pentru ca ar fi fost unul dintre magi. Si atunci de ce nu sunt 3 mosi ? Au fost 3 magi nu ?

Cautand istoria lui Mos Craciun sau Santa Claus sau Pere Noel si Father Christmas, am gasit un site in care spune cam cum a aparut el in America si mai departe prin lume.

Se spune ca existenta sa ne duce cu mult inainte de nasterea lui Cristos, in timpurile zeilor ce brazdau cerul si faceau regulile pe pamant, precizand nume ca Odin (Zeul zeilor in mitologia germana), Thor (zeul razboinic cum spun unii (thunder) ) si Saturn ( Kronos) ( zeul timpului ). Insa, spun ei, cea mai apropiata "figura" de ideea de Mos Craciun ar fi chiar o persoana reala. Un om pe nume "Nicholas of Myra" probabil Sf. Nicolae care a intrat in legenda prin bunatatea si generozitatea de care a dat dovada in cazul nevoiasilor si in cazul copiilor. Intr-o bine-cunoscuta poveste ilustrandu-l pe St. Nicholas se regasesc doua principii de baza ale spiritului de "craciun" - Generozitarea ( a darui altora ) si Bunatatea ( ai ajuta pe cei mai putin norocosi ).


In aceasta poveste se spune ca erau trei domnisoare a caror familie tocmai trecea printr-o perioada nefasta. Pentru ca tatal lor nu le putea da o zestre pentru casatoriile ce aveau sa urmeze s-a hotarat sa o vanda pe una dintre ele ca sclava pentru a le face zestre celorlalte doua. Auzind acestea St. Nicholas s-a dus intr-o seara la familia celor trei fete si in anonimat a indesat trei pungi cu aur pe cosul casei, care au cazut miraculos, cate una, in fiecare din sosetele fetelor, puse la uscat la gura sobei. Darul marinimos a facut posibila casatoria fiecareia din cele trei fete.
Pe baza acestei povesti va dati seama cate variatii au fost facute. Si se rezuma la acelasi lucru. Speranta. O daruim din inima dar senzatia e efemera.

Ideea continua pentru ca in secolul XVI sarbatorirea si venerarea sfintilor Catolici au fost interzise dar oamenii au pastrat acest obicei de a darui unii altora nedorind sa uite scopul sarbatorii si deci in unele tari ziua Sf. Nicolae a fost asociata cu nasterealui Cristos si desi sarbatoarea a capatat un aspect nereligios, inca mai pastreaza "generozitatea spirituala a sfantului"

Si asa a aparut "Mosul" in Germania ca Weihnachtsmann, in Anglia ca Father Christmas si in Franta Pere Noel.


In America insa Craciunul s-a transformat intr-un amalgam de traditii si credinte. Scandinavii au adus ELFII, Germanii au adus BRADUL IMPODOBIT iar Irlandezii au contribuit cu obiceiul de a APRINDE O LUMANARE IN FATA FERESTREI si deci asa am avut imaginea perfecta din filmele americane difuzate la romani pe 24 decembrie... de preferabil seara...

Dar practic aparitia fizica a lui Mos Craciun a avut loc in anul 1863 cand Thomas Nast ne-a dat imaginea "perfecta" a lui Mos Craciun care intr-un final a fost general acceptata. El practic cand a fost rugat sa ilustreze "mosul" dintr-un vers al unei poezii semnata Clarke Moore, ne-a oferit un "elf bland cu caracteristici umane, imbracat un rosu" dar cel mai importand lucru pe care ni l-a oferit a fost locuinta acestuia. Polul Nord. Mosul de-atunci a avut resedinta la Polul Nord. Timp de 23 de ani Nast, prin ilustratiile sale anuale in revista HARPERS Weekly, le-a oferit americanilor cate o bucatica din "Craciunul" pe care-l sarbatoresc urmasii lor astazi.




Ultimul retus in finalizarea imaginii moderne a lui "Santa Claus" a fost facut de artistul Haddon Sundblom. Incepand cu anul 1931 reclamele de la Coca Cola au promovat aceasta imagine a unui mos cat se poate de uman, cat se poate de "bunicut" ca doar e mos nu ? si cat se poate de proportionat ca doar sunt o gramada de copii in lume si sacul va fi greu.




Totusi totul a degenerat si va degenera Parintii nostri au fost mintiti au mintit la randul lor, noi am fost mintit si probabil vom minti si noi si probabil copii nostri vor face la fel. Inainde de Craciun am vazut accidental o mica galerie de desene facute de copii, probabil de gradinita, cu tema Craciun. Au fost foarte multe, multe care semanau in idei. Dar una mi-a atras atentia, si poate a fost tragaciul apasat care a declansat acest blog.

Ideea de brad impodobit si... Iisus Maria si Iosif langa acel brad. Nu stiu ce sa spun dar sunt tare curios ce-si va invata copilul cand se va face mare. Si mai grav este ca probabil... cei care l-am pus pe piedestal au aceeasi mentalitate...

Incearca sa nu cauti "sunetul zurgalailor de pe sania mosului" doar in seara de Craciun... Bunatatea si Generozitatea ar trebui sa-ti fie impregnate in tot ceea ce faci. Poarta Craciunul in suflet pana la anu' si la anu' alimenteaza-te din nou.